Suntem în carantină de peste 6 săptămâni și, deși teoretic de la jumătatea lui mai nu vom mai fi în lockdown, starea de alertă și incertitudinile rămân în continuare mult timp de acum.

Vechea noastră viață, vechiul normal de care eram atât de atașați nu mai există. Și nici nu va reveni. Nu în totalitate cel puțin. Perioada asta ne schimbă profund și pe noi și realitatea noastră așa că, după părerea mea, când perioada de distanțare socială se va termina, vom avea – în cel mai bun caz – o versiune nouă a vieții care va păstra și elemente din ceea ce a fost.

Primele două săptămâni au fost pentru mine și familia mea un haos complet. Nu știam ce ne așteaptă, nu știam cât va dura, ce se va întâmpla cu grădinița și școala, cum vom putea lucra de acasă și cum vom funcționa fiind non-stop închiși în apartament împreună. Am avut de identificat și gestionat emoțiile proprii, dar și pe ale copiilor. Am trecut printr-un forming-storming-norming-performing de toată frumusețea până să înțelegem nevoile fiecăruia dintre noi și să conturăm toți 4 un program prin care să avem grijă de aceste nevoi individuale, să creăm contexte de timp petrecut împreună și, foarte important, de timp petrecut separat.

La o săptămână după ce școlile și grădinițele s-au închis și tumultul inițial de emoții s-a mai liniștit și cortexul meu prefrontal s-a reconectat am început să redevin creativă cu adevărat și să mă pot gândi la tot ce ține de partea profesională. Anulasem de la începutul lunii martie toate workshop-urile face-to-face, ședințele de coaching care nu s-au anulat le-am mutat în online. Am simțit nevoia să le fiu oamenilor cât mai aproape așa că am creat un episod special de podcast despre ce se întâmplă în creierul nostru când ne simțim amenințați și despre cum să ne gestionăm energia și emoțiile într-un mod sănătos. Am reluat exercițiul celor 100 de zile de recunoștință cu unul din grupurile de Facebook pe care le gestionez, am scris, am fost prezentă în social media, am acceptat invitații în live-uri, am contribuit cum am putut.

Apoi am accelerat tot ce mai era de făcut la platforma de learning Soul Bloom ca să pot lansa programul online de Life Design în luna mai pentru că știu că va aduce multă claritate în contextul în care, într-un fel sau altul, suntem nevoiți să ne reconfigurăm viața.

Nu spun toate astea ca să mă laud. Nu e competiție de productivitate. Nu zic nici că felul în care am răspuns eu provocărilor e special în vreun fel, nici să faci ca mine. Întrebarea care mă motivează în perioada asta este: ”Ceea ce sunt pe cale să fac mă va ajuta să fiu mândră de mine după pandemia asta?”. De altfel, cuvântul meu pentru 2020 este ”mândrie”. Așadar, eu am făcut ce am simțit să fac ca să fiu bine și eu și familia mea, m-am concentrat pe ariile pe care le-am stabilit ca fiind prioritare pentru acest an, pe a fi de folos și a-i ajuta pe cei care au nevoie.

Spun toate astea ca să te invit și pe tine să te întrebi dacă, uitându-te înapoi la perioada asta și la ce faci acum, vei fi mândru/ă de realizările tale. Cum arată mândria pentru tine? Ce ar trebui să faci ca să simți mândrie? Nu trebuie să fie rocket science, nu trebuie să faci ceva super special. Poate mândrie ar însemna să te trezești dimineață fără 7 snooze-uri. Sau să îți dai câte o zi pentru lamentare și-apoi să te scuturi și să faci pași mici înainte. Sau poate să folosești timpul de scrollat prin social media sau binging pe Netflix pentru a citi sau a învăța ceva. Poate motiv de mândrie ar fi să te cunoști mai bine, să nu fugi de instrospecție. Poate are legătură cu a stabili o nouă rutină, cu a-ți reevalua vechile obiceiuri și cu a exersa comportamente pe care să le transformi în noi obiceiuri. Poate că mândrie înseamnă să nu te cerți toată ziua cu cei cu care stai în carantină. Sau să înveți noi abilități. Sau să te ții de sport. Să găsești un job nou. Sau să îți reinventezi business-ul. Ori să nu dai afară din angajați…

Nu există rețete standard. Trecem printr-o experiență nouă, printr-un proces complex care include și doliul și plângerea a ceea ce am pierdut. Durata acestuia și mecanismele pe care le folosim diferă de la persoană la persoană. Nu suntem în aceeași barcă, tuturor ne e greu în feluri diferite. Nu te compara cu ce vezi la alții pe social media, nu crea frustrare în plus. Concentrează-te pe ce e în controlul tău și păstrează cu tine întrebarea: ”Ceea ce sunt pe cale să fac mă va ajuta să fiu mândru/ă de mine după ce toate astea se vor termina?”.


0 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *